marți, 16 octombrie 2012

Poveste de Craciun – Bijuteria care mi-a schimbat viata

E iarna, sfarsitul anului 2007... aproape de Craciun... Si pentru ca tot am ceva bani in buzunar si ma gandesc numai la ea (actuala mea sotie acum), oare ce cadou sa ii iau eu de craciun? Ma gandesc la ceva Bijuterii, sau poate Bijuterii cu Cristale? Da, stiu! pentru ca o iubesc asa de mult si suntem de atata timp impreuna ar fi perfect un inel de logodna. Gata, e timpul, n-are rost sa mai astept! Dar poate ca ar trebui sa mai astept ? Poate nu ar fi bine de craciun ... sa ii dau acum un cadou obisnuit de craciun si sa pastrez inelul pana pe 27 februarie ? Da! Asta e data cand ne-am cunoscut ! Atunci ar fi cel mai bun moment! Bineinteles ca i-am cumparat inelul, dar nu i l-am dat de craciun. Am asteptat 27 februarie, asa cum imi propusesem.
27 februarie 2008... o zi frumoasa de iarna care seamana mai mult a primavara. Ne-am suit in masina si am pornit spre Predeal, la munte, unde ii place ei cel mai mult. Inima imi batea parca mai repede decat de obicei, gandurile mele erau numai la momentul acela... oare ce sa ii spun... oare cum sa fac ? Ma controlez in buzunar, sa nu care cumva sa fi uitat inelul. Inelul e la locul lui... perfect... Hotararea a fost luata, gata... asta e ziua cea mare, ziua cand trebuie sa fac pasul... pasul care ne va aduce si mai aproape, poate pentru tot restul vietii...
Am ajuns la Predeal... ne-am cazat... hotel frumos... la mansarda... am iesit la plimbarea de seara... am mers jos la restaurant... Bineinteles ca am comandat un paharel doua, nu de alta da sa mai prind ceva curaj! Ma tot gandeam la ce discurs sa tin, cum sa ii spun... In sfarsit, am terminat masa, am achitat nota de plata si am urcat in camera. Am intrat, am lasat-o pe ea inainte si m-am dus la buzunarul cu pricina... inelul era acolo, bineinteles. L-am luat si... si... m-am dus spre ea, inima imi batea asa de tare incat se putea auzi si de afara. Ea nici nu se astepta, am scos inelul si, asezandu-ma in genunchi, nici nu mai stiam la ce discursuri ma gandisem si am spus doar atat: "Te iubesc si vreau sa-mi petrec viata alaturi de tine. Vrei sa fii sotia mea?" Mi-a raspuns, cu lacrimi in ochi: "DA!".
De atunci viata mi s-a schimbat. La scurt timp a venit si "gargarita" noastra pe lume, care acum implineste deja 4 anisori! Si vom trai fericiti pana la adanci batraneti...

Articol scris pentru competitia SuperBlog 2012.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu